Asta se intampla acum 7-8 ani, cand nu dispuneam de telefoane si alte mijloace de comunicare si desi pare invechita aceasta modalitate, e mai frumoasa de sute de ori decat trimiterea unui mesaj pe telefon.Sentimentele pe care le traiai cand scriai si trimiteai un biletel, erau minunate. Stateai cu inima la gura ca scrisorica sa ajunga la destinatie, sperand ca nu va fi citita de ceilalti colegi sau mai "rau", sperand ca nu va cadea in mainile profesorului, care de cele mai multe ori, o citea cu voce tare colegilor.
De departe cele mai interesante biletele erau acelea in care ii cereai prietenia fetei. Dar pana sa trimiti un astfel de bilet, ii trimiteai vreo zece cu mesajul: "vreau sa-ti zic ceva si nu stiu cum sa fac" sau "in pauza trebuie sa vorbim ceva" si cand venea pauza ii spuneai ca-i vei trimite un biletel in ora, iar dupa ce-ti faceai curaj si-i trimiteai cererea, te trezeai cu unul din clasicele raspunsuri: "poate, ma mai gandesc sau nu esti genul meu", raspunsurile astea inca ma mai urmaresc, inca imi dau cosmaruri:))
Eu vorbesc din perspectiva mea de baiat, dar sunt sigur ca exista si fete care se vor amuza de aceste amintiri.
E o placere sa-mi aduc aminte de acea perioada, din pacate cand am crescut am inceput sa ne modernizam, o ardeam cu telefoane, mess... dar sincer, nu se compara si ma bucur foarte mult ca am trait intr-o astfel de perioada.
Chiar daca pare aiurea sa faceti asa ceva in anul 2011, va recomand sa comunicati prin biletele la scoala, va fi mult mai amuzant. Faceti asta macar o data, nu veti regreta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.