Cine sunt eu?
Eu sunt?! Desi pare ciudat, nu stiu cine sunt. Nu ma mai recunosc! Si totusi, cine pula mea sunt eu?
Ma uit in oglinda si vad un corp, corp necunoscut, imi dau palme, injur si ma amuz. Oare am murit?
Nu, n-am murit, daca muream nu mai simteam nimic. Nu mai simteam durerea din inima.
Care inima? inima mea! Da, usor, usor imi recapat identitatea. Aaa, eu sunt cel suparat pe oameni, suparat pe mine, suparat pe tot. Da, cel care nu mai suporta nimic, care vrea sa faca multe si nu poate. Si chiar de ar putea, nu e lasat. Acel om luat in ras si caracterizat dupa infatisare.
Se pare ca si eu m-am caracterizat in timp ce ma uitam in oglina, probabil d-aia nu ma mai cunosteam.
Nu toti sunt psihologi sa vada sa gandesti, nici macar eu nu m-am cunoscut... eu. Atunci, ce pretentii sa mai am eu de la altii?
Imi place cand va vad, imi place cum ganditi, chiar daca aveti o gandire de cacat! Si tu, si tu, si prietena de langa tine!
De unde stiu ce gandesti? Mi-e de-ajuns sa te aud cum spui salut sau pa... sau pur si simplu cum ma minti cu zambetul pe buze!
Cam atat, ajunge!
Acest articol puteti sa-l interpretati cum doriti, dumneavoastra, voi sau cum doresti tu. Se adreseaza tuturor. Il va intelege doar cel care intradevar e un om inteligent.
Iar daca exista persoane care cred ca eu am impresia ca am scris un text inteligent, ii invit pe aceasta cale sa nu mai citeasca articolele scrise de mine, deoarece cel putin jumate din ce scriu pe acest blog ii depaseste. Le trebuie putina logica in ei ca sa inteleaga ce vreau eu sa spun.
In acest articol se poate regasi oricine. Am zis asta doar ca sa ajut niste idioti!
